vineri, 18 septembrie 2009

Falsi conducatori

vineri, 18 septembrie 2009

Picture 167

Traim cu totii intr-o iluzie construita de idei preconcepute si obiceiuri vechi pe care nu am reusit sa le depasim. Lumea nu este construita pentru ca generatiile sa parcurga aceiasi pasi, sa respecte aceleasi reguli invechite sau sa stagneze… lumea inseamna evolutie din toate punctele de vedere, cunoatere, cunoastere si din nou cunoastere…

E o minciuna faptul ca avem niste oameni care ne conduc precum si faptul ca acestia s-ar preocupa de interesele noatre…Este cineva din tara asta, oare, ferm convins ca in Parlament se construiesc coordonatele unui trai mai bun pentru noi cei ce avem falsa impresie ca ne pot ei conduce? Am incetat sa ma mai uit la stiri deoarece sunt o sursa de accentuare a acestei stari de criza in care ne afundam cu totii iar personajele sunt mereu lipsite de orice sens. Cum ar putea sa mearga mai bine Romania cand vedem certuri peste certuri intre cei ce ne conduc ? Cum sa ne conduca acesti oameni catre mai bine daca nici macar ei nu sunt uniti in idei si pareri? Daca gandurile lor se indreapta spre binele nostru, care este explicatia pentru efectul obtinut?

sâmbătă, 12 septembrie 2009

Lumea din noi

sâmbătă, 12 septembrie 2009

fericirea

Inchide  o clipa ochii si uita de tot ce nu-ti place la viata ta…

Inchide ochii si uita ce ai vazut in exterior azi si in trecut. Priveste spre lumea extraordinara ce ti se deschide, este acolo, mereu a fost , tot timpul te-a asteptat sa o explorezi in amanunt. Intrebandu-te cine esti te-ai indepartat de adevarul din tine si te-ai pierdut undeva pe drum…Esti pregatit oare sa te cunosti in adevarata ta forma si esenta? Lasa linistea sa te imbratiseze si asculta- ti respiratia ca pe singurul sunet din Univers. Nu fugi de splendoarea din tine, nu te ascunde de Dumnezeu! Ai suferit prea mult si nu mai crezi in nimic? Nu esti singur si eu sunt la fel…

Nu stii spre ce sa te indrepti pentru a gasi fericirea? Incearca doar sa deschizi ochii…

luni, 7 septembrie 2009

Usor de modelat

luni, 7 septembrie 2009

Uneori cadem si simtim durerea abisului cu o intensitate atat de mare incat revenirea la normal ni se pare o victorie extraordinara.
Caderea ne face sa ne simtim mai aproape de noi insine, de esenta pura care suntem de fapt.
Banii ne fac deseori sa dam la o parte ceea ce simtim si sa ne orientam catre ceva fals sau sa ne traim viata prin ideile pe care le au altii. Traim nenumarate dezamagiri pentru a obtine ceea ce credem ca ne va face bine. In aceasta multitudine de pareri este foarte greu sa mai rasara oameni in esenta lor pura. Nu mai suntem ceea ce suntem de fapt, devenim usor usor niste bucati de plastelina modelate de cei din jur in modele diferite de la o zi la alta... Drumul este din ce in ce mai greu pentru cei ce vor sa-si multumeasca semenii pentru ca asa ceva este imposibil iar telul ramane undeva in ceata...
A fi sau a nu fi?

joi, 2 iulie 2009

La revedere...

joi, 2 iulie 2009

Universul se misca rapid, fiecare secunda aduce o infinitate de schimbari...Fiecare secunda poate fi un sfarsit sau un inceput... Am spus sfarsit? Da, asa am formulat dar am gresit pentru ca acum foarte putin timp am inceput sa reflect asupra inexistentei a ceea ce numim "sfarsit" sau "moarte" si asupra a ceea ce se intampla de fapt : "transformare", "evolutie", "infinit".
Azi te-am privit pentru ultima data in forma ta fizica... Te-am privit cu tristete deoarece nu aveai forma in care te-am cunoscut ci plecasesi din forma in care ai stat 56 de ani... O multime de oameni au venit sa isi ia adio de la tine dar nu erai tu cel pe care il plangeau.
Mi-as fi dorit sa simta matusa Nuti ca esti bine acolo unde esti, ca privesti cu detasare, ca ai revenit la forma initiala de energie pura. Toti cei care au venit au avut vorbe de lauda pentru tine, pentru omul minunat care ai fost, pentru ajutorul care dat fiecaruia din ei, pentru spiritul tau permanent de gluma cu care inviorai mereu locul in care paseai. Esenta ta a fost cea a unui om pe aceeasi lungime de unda cu sursa sa de energie, de asta fiecare cunoscut a ramas cu ceva de la tine.
La revedere unchiu' Nicu!

duminică, 22 februarie 2009

bla bla bla

duminică, 22 februarie 2009

just love this air

it is so nice here

a bit of peace, alot of hope

just birds,

i love them

the reason?

because the Sun is their neighbour

I come down...

this sand again!

It try to wisper

"My darling you"ll always come back"

I think to myself

"That s okay if I won t fall!"


hope...




You just entered in my life without any special reason and you made me smile and feel good...

It is intersting how a room can be empty and a little light can fill it in few moments. In the room of my soul someone try to find something beautifull, that something that I try to find too for a while.


Day by day I heard in English language, words that I didn't heard in Romanian, simple words that make me feel better and closer to my soul.


We use to be good people but all around us is black...it is hard to fight alone against all that black...


We use to smile alot but some of us are not strong enough to keep that smile all the time...

We use to keep locked deep in our soul wonderfull things...

sâmbătă, 7 februarie 2009

pustietate...

sâmbătă, 7 februarie 2009
Nisipul imi arde talpile cu fiecare pas, soarele rosu nu ma lasa sa respir, caut insetata o picatura de apa pentru a-mi hrani existenta dar uneori simt ca acest maraton prin desert este in van.
As privi inainte dar nu vad decat pustiu iar caldura ucigatoare imi incetoseaza vederea, as privi in jos dar nu vad decat picioarele obosite sa mai alerge, as privi in sus pentru a spera dar soarele nu ma lasa...
As alerga dar nu mai pot...M-ati alungat de pe drumul meu intr-o lume pe care nu o cunosc...
Unde ma aflu? Cine sunt eu in acest peisaj?
Mainile imi sunt legate dar mintea imi este inca libera sa alerge spre unghere la care nisipul nici nu a visat...
 
Design by Pocket
This template is brought to you by : allblogtools.com Blogger Templates